Ca multi dintre concetăţenii mei am purces la drum cu masina incarcata cu o jumate de apartament (ca de, asa e cu un copil mic) pe şoselele patriei spre munte. De ce la munte? Pai, la mare mai fusesem anul acesta cu ala micu si apoi am vrut varietate. Si am parte de ea cu duiumul acum... Un alt motiv a fost oportunitatea oferita de un vaucher. Pe drum, nimic nou. Desi gps-ul imi estima corect probabil timpul de 3 ore jumatate din Bacau, totusi realitatea din trafic e alta. Am strabatut un sirag nesfarsit de localitati ramase in evul mediu, pline de carute si oameni ebrietati, cu limita de 59km pe ora. Stiu ca e 50 dar imi incerc norocul. L-as mai fi tentat cu un kilometraj mai mare dar calitatea drumurilor comunele combinata cu hazardul tipic romanesc (pisici, caini, copii nesupravegheati, babe atemporale sau betivi ratacitori) m-au temperat. Cand am fost la mare, in mai, am incalcat toate regulile de circulatie, dar m-am incadrat in timpul afisat de gps. Acum oricat m-am straduit, n
Conversatii despre noi