Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2016

De-ar fi atât de simplu

Citind un articol ca sa imi invit somnul tot amânat in ultimele zile, ochii mi-au alunecat peste...  Si involuntar mi-am amintit de autobuzul 360 din Roma care avea ca stație finala "Muse". Mărturisesc ca, pentru o clipa, am resimțit acel strop de magie pe care viețile noastre terne il aclama, dar rar au curajul sa il soarbă. Ce ușor ar fi... Sa cobor la doar un meridian distanța... Si apoi. Dar pana sa imi revin, autobuzul a făcut colțul intersecției in Gara Termini si m-a lăsat fără reacția de a face măcar o poza.  PS Am vrut in următoarele zile sa il astept. Nu a mai trecut, cand eram in zona... .... Nesincronizare... Ca in Atlasul Norilor

Nu am mai scris de un an

Nu am mai scris de un an. E o propoziție ca o sentință. Nici acum nu pot sa spun cu sinceritate ca eu chiar scriu. Da, ca sa fiu întortochiat în cuvinte, ca V , personajul din V de la Vendetta , eu desfășor actul scrierii, dar nu ma destăinui în cuvinte. E mai degrabă ceva mecanic; e ca o sforțare. E ca atunci când asteptarea nu mai are sens și te strângi în tine și cauți cu disperare sa faci altceva. Orice. Dar sa nu mai aștepți... Nu am crezut niciodată ca va veni acel moment când verbul a scrie va deveni un trecut. Eu, omul care trăiesc în viitor și clocotesc de idei, cuvinte, povesti. Chiar si o scrisoare mi se pare o lupta epuizanta - suna bine, dar realitatea este ca cine mai scrie azi scrisori? nici chiar mailuri... funcționăm pe fast forward și Messenger, WhatsApp si iMessages sunt cele care ne sufoca creativitatea. Insa trebuie sa recunosc ca pe undeva uzura, nu a timpului, ci a cotidianului, ma ajunge din urma. E ciudat sentimentul. Simt ca am încremenit în 2013. O vârs