Calatorie prin (diversitatea din) Portugalia. Jurnal de Curs

Ziua 1 Duminica 

Sosirea

• am ajuns la locul de intalnire cu 15 minute inainte. Ploua intens, dar am reusit sa ma adapostesc pe terasa pentru fumat din fata hotelului boem, dar mic, inghesuit si intunecat. In interior, multi oameni zambitori, unii angajati in discutii. Recunosc franturi de flamanda, germana, maghiara si greaca. Sporadic, printre zambete politicoase, se strecoara si engleza. Am senzatia unui Babel nedesavarsit, dar totodata a unei curiozitati evidente, deoarece nimeni nu pare a sti pe nimeni, si toata lumea nu stie cum arata trainerii.
• ajunsi la locul de desfasurare a primului curs, trebuie sa admit ca trainerul, Wim, mi-a cucerit instant increderea prin dezinvoltura si o engleza cursiva si accesibila. Prezentarile individuale au fost pe informatii de baza privind istoria tarilor noastre. Mi s-a confirmat inca o data, cu amuzament, cum ungurii sunt nostalgigi dupa o realitate istorica mistificata dupa 100 de ani de la Trianon. Insa nimeni nu stia nimic de Romania. Doar ca e in UE, Transilvania, Dracula si Ceausescu. Nu tu macar Nadia si Hagi… sper ca s-a simtit ironia.

• un exercitiu interesant, prin care s-au facut grupele: minim 2 barbati, minim 3 straini diferiti, maxim 3 belgieni, nici un belgian din aceeasi scoala. Misiune indeplinita repede! Intotdeauna mi-au placut jocurile de perspicacitate.
• apogeul intalnirii de debut a fost un joc de carti in care, in mod voit, ni s-au transmis reguli gresite la fiecare grupa, cu interdictia de a vorbi despre ele. Castigatorii si perdantii se roteau intre grupe si a durat ceva sa ne prindem de truc. Cum sunt adeptul regulilor, m-am revoltat deschis, ceea ce a dus la interpretare: frustrarea data de lipsa de comunicare si de intelegere a regulilor, sentiment trait de emigranti la contactul cu o noua cultura. As merge insa mai departe, si as spune ca jocul arata totodata o latura intunecata a fiintei noastre: unii acceptam tacit reguli pe care nu le intelegem, sau care ne revolta,  pentru a ne conforma.

• seara a fost punctata de o vizita semiculinara la Centrul Cultural Capul Verde, un moment de socializare binevenit. Mi-a placut bautura traditionala si cam atat. Mancare a unui popor chinuit in istorie de sclavie si saracie. Muzica interesanta, dar mai cu seama limba, numita creola, un amestec de sintaxa englezeasca si cuvinte portugheze si africane.

Ziua 2 Luni 

Culture, Identity and Diversity

• Cursul are loc in Auditorium III, Universitatea Aberta de Lisboa

• exista o diferenta intre “cultura” (inteleasa ca tot ceea ce produce o comunitate) si “Cultura” (acele obiceiuri, limba, traditii, productii culturale, ce face o comunitate sa fie diferita).
• prezentarea “icebergului cultural”, prin care se demonstreaza ca ceea ce intelegem prin cultura unei comunitati este doar ceea ce e la suprafata, ceea se observa la prima vedere. Traditiile, valorile familiale, etc. nu sunt la vedere si de aceea nu sunt luate in considerare.
• dupa o serie de modele de interpretare a notiunilor de cultura, natiune, identitate, cel mai interesant a fost scala lui Trompenaars. 

• Conform acesteia, Germania si SUA sunt mai inclinate spre individualism si competitie, pe cand in alte parti ale lumii, lucrurile sunt diametral opuse. De exemplu, imigrantii africani tind sa imparta castigul si sa traiasca la comun. O interpretare proprie ar fi din cauza organizarii tribale in care inca mai traiesc.
• tendinta dupa 2000 este de a pune accent pe diferentele culturale. Interesant este ca in procesul de constituire a natiunii noastre, in secolul al XIX-lea, am pus accent aproape propagandistic pe notiunile comune, pentru a crea un spirit national romanesc (vezi lucarea lui Balcescu, Romanii supt Mihai Viteazu)
• globalizarea are rolul de a eroda autoritatea statului si de a pune accent pe individualism, ca efect advers. Asta explica mult din ceea ce se intampla astazi in lume.
• Fiecare are propriul iceberg. Are limite in a gasi un teren comun de discutie cu altcineva pe o anumita tema. De exemplu, cu cei care admit violenta domestica.
• Competente globale - o utopie. Personal nu cred ca se poate fara a anula individualismul. Ca sa functioneze, ar trebui sa avem aceleasi valori.
• Australia e prima tara care a introdus un ghid de invatare a valorilor civice. Printre ele se numara elemente de istorie, geografie, simboluri nationale, apoi activitati de socializare pe situatii care sa incurajeze confruntarea cu situatii reale

• Disputa versus Dezbatere. Disputa porneste de la adevaruri imuabile, iar in dezbatere scopul este sa intelegi perspectiva celuilalt ca sa gasesti un teren comun. O greseala este sa ataci constant advesarul sau sa te aperi. Asta duce tot la disputa.

• Un exemplu de practica in Portugalia: Profesoara preda in partea cealalta a Lisabonei, zona saraca, plina de imigranti din Angola si Capul Verde. Ei vorbesc creola, care nu seamana prea mult cu portugheza. A utilizat proverbele ca un mijloc de a implica toti elevii din clasa, portughezi si imigranti, in activitati scolare. Dar a avut surpriza unui proverb: “Umbra unui barbat valoreaza cat 1000 de femei”. Intersant e ca a reusit sa schimbe sensul proverbului, ca o joaca, si in cele din urma chiar daca imigrantii au prezentat in creola rezultatele, au fost fericiti ca au fost tratati la fel de catre elevii portughezi.

Ziua 3 Marti 

Stereotipuri si conceptii gresite

• dincolo de teoretizarea despre modul de aparitie a stereotipiei, metafora cu icebergul mi s-a parut relevanta. La suprafata, ceea ce vedem, e doar o infima parte a celui cu care interactionam: culoarea pielii, cateva idei religioase, limbajul, ceva comportament. Sub apa, se gasesc valorile traditionale, cele ale familiei, dedesubturile limbii materne, a religiei, prieteniile, lecturile, educatia scolara, sexualitatea, anturajul. Stereotipia apare deci ca o observatie a lucrurilor de suprafata. Nu avem rabdarea sa inotam sub apa sa vedem intreg tabloul ce contureaza un strain. E normal si intre oameni din aceeasi cultura, cred eu insa. Adesea la scoala, cine are rabdare sa inteleaga fiecare elev in parte, cand ai de predat la 30 dintre ei, intr-o ora, o materie aparent plicticoasa? M-am obisnuit, in ultimii 4 ani, sa fiu mai rezervat in a lua masuri, fara o informare mai indeaproape asupra unor elevi. E usor sa dai cu barda, dar daca in loc sa pedepsesti un comportament gresit, nu faci decat sa acutizezi o suferinta interioara? Si ajung la alta discutie:

• comunicarea: “Limitele limbii mele sunt limitele lumii mele”(Wittgenstein). Mi-a placut citatul enorm. Putem sa il extrapolam de la emigranti, la lipsa de lectura si de cultura a noilor/vechilor generatii. Daca limba folosita de un elev/adult e saraca, implicit si universul pe care il percepe e limitat. Si cu riscul sa par categoric si stereotipizant, nu-i asa ca un manelist nu poate sa inteleaga decat niste comportamente de manea? De dezvoltat, poate, ulterior.
• “Comunicarea este foarte importanta in a starni interesul”. Replica imi apartine si puncteaza o realitate a acestor cursuri de formare. Daca participantii cunosc bine limba, se implica activ si cursul se dinamizeaza. Am norocul, cu infime exceptii de blazare, de niste colegi extraordinari, in acest sens.
• cum se iau deciziile. Parerea mea: simplu. Doar unul le ia. Ceilalti doar aproba, cata vreme decizia se potriveste cu gradul lor de toleranta. Norocul meu e ca sunt seful grupei 5! In timp ce coechipierii mei dezbat, eu deja scriu deciziile si ii informez dupa. Nu e aroganta, doamne fereste, deoarece tin cont de ideile lor, ci doar eficienta. Nu imi plac discutiile bizantine.

• Exemplul lui Trump: stereotipiile sale ii modeleaza deciziile, care se intorc impotriva lui. Si atunci, singura lui justificare e ca toata lumea greseste, doar el e corect.
• vizita la ILGA, centrul Gay-Lesbian. Pe drum, o poveste frumoasa: 

• Se pare ca pogromul din secolul XVI impotriva evreilor a pornit de la ignoranta si lipsa de comunicare. Dupa o furtuna, iese soarele si curcubeul, care se reflecta in fereastra unei biserici din centru(nu ii retin numele). Reflexia unei statui a Maicii Domnului din interior, se propaga in piata din fata bisericii, si oamenii de rand, in frunte cu preotul, declara o minune. Un evreu erudit, dintr-o cladire alaturata, se grabeste sa explice celor din piata fenomenul fizic. Rezultatul e firesc: un pogrom spontan. 
• Revenind. Vizita la ILGA mi s-a parut informativa, despre discriminarile la care sunt supusi homosexualii in Portugalia unde 90% dintre locuitori sunt catolici ferventi. 

Ziua 4 Miercuri 

Bridging the gap

• fara un profesor bun, rezulatele sunt dezastuoase. Numeroase exemple si discutii antrenante.
• e insa important ca profesorul sa actioneze cat trebuie, la momentul oportun. Care e insa acela? Mare mister…
• calitatile de lider sunt determinante in profesia noastra. Nu ma mira!
• nu lupta contra sistemului. Te doboara sigur. Mai degraba inoveaza in limitele orelor de clasa.
• care e sensul in a avea un plan de management, daca profesorii nu il cunosc si nu sunt implicati real in conturarea lui? Buna intrebare.
• “principiul bunicii”. (Granny's principle). Sa incercam sa vedem doar ce e bun in elevi. Si daca nu e nimic? Si daca nu avem timp, resurse sa foram dupa acest bine?

• vizita la un centru de cartier pentru tineri. O idee super, care am inteles ca se aplica si in Germania, unde e pe cale de disparitie, si in Finlanda. Intr-o cladire veche, nerenovata cred din anii 70, isi desfasoara activitatea un ONG alcatuit dintr-un fost IT-ist inimos si un psiholog, singurii angajati permanenti. Saptamanal, part time, lucreaza un instructor, cum era pe vremuri la noi, de lucru manual, si un trainer IT. Copiii din imprejurimi pot veni aici oricand, semneaza de prezenta si pot sa-si faca temele, sa joace fotbal, sa danseze, sa dezbata, sa joace ping-pong... Nu conteaza daca parintii au bani sau sunt din familii defavorizate. De altfel, asta e si ideea: sa ii adune impreuna intr-un loc unde nu conteaza banii. 
• copiii se organizeaza pe un buget oferit de ONG, si decid singuri activitatile. In fiecare an se pleaca intr-o excursie colectiva, cei doi supraveghetori fiind ajutati de voluntari AISEC sau de alta natura.
• ce mi s-a parut extraordinar este ca parintii au baza ca acesti tineri au un anturaj ok, fac activitati productive si sunt intr-un mediu sigur.
• tot copiii orneaza centrul cu desene, graffiti, panouri reconditionate de la festivaluri etc. E o explozie de creativitate.

• profit de ocazia unei dupa-amieze libere sa ma culturalizez si sa fac o calatorie catre "limita Europei", Cabo Da Roca.

• E nevoie sa imi incant si sufletul cu diversitatea culturala a Portugaliei. Castelul Pena e principala tinta! E unul dintre punctele "bucket list" personale! Poate mai revin cu detalii.

Ziua 5 Joi 

Educatia si religia

• cred ca a fost cea mai asteptata discutie. Toti profesorii din Vest au o problema serioasa cu imigrantii musulmani. Oricat de multa toleranta ar  manifesta societatea occidentala, exista niste probleme reale, pe care corectitudinea politica nu le rezolva. Cum solutionezi problema unui burkini la cursul obligatoriu de inot? Sunt chestiuni pe care, sunt convins, ca noi in Romania nu suntem pregatiti sa le confruntam. Dar vor veni, probabil curand.
• recunosc ca am o abordare transanta, care poate deranja, si anume nu ma invart in jurul cozii. Mi se pare ca cea mai corecta abordare e sa scoti scoala din sfera religiosului, o secularizare a educatiei, cum o incearca francezii si partial australienii. Imi imaginez scoala ca un teren neutru, in care elevii sa invete aptitudini, sa socializeze si sa gaseasca un limbaj comun, nu unde sa incurajam diferentierile, de orice natura. Dar sunt doar un visator, vorba lui John Lennon.

• vizita la templul sikh. Foarte intriganta. O religie relativ violenta, prin simbolistica, monoteista si, partea cea mai placuta, orientata spre asistenta social-comunitara, dincolo de credinta din care faci parte. Am auzit prima oara de sikh, jucand Empire Total War acum ceva ani. Dar informatiile de pe net nu se compara cu un contact direct. Totusi, mancarea indiana nu a fost chiar pe placul meu. Ceaiul, facut cu lapte si multe mirodenii, cu un gust de vis, avea un aspect de mal. Nu prea apetisant, dar oricum l-am incercat.
• seara, dupa a doua parte a cursului, din nou o excursie culturala, dincolo de podul imens de peste raul Tejo. 

• In lumea celor saraci, pentru ca Lisabona are si aceasta latura… Am vazut un satuc de pescari, al caror venit pe un an, cred ca era salariul pe o luna al unui corporatist marunt. 

• O plaja de vis, putin vizitata de turisti si de cei mai avuti, care prefera Cascais si Estoril, dar de o frumusete rapitoare.

Ziua 6 Vineri 

Scolile de incluziune

• in ultima zi de curs a fost abordata si problema copiilor cu dizabilitati, mai ales din spectrul autist, ADHD si sindromul Down. Mi-a adus aminte de cateva cazuri de la noi din Romania, in care Guvernul heirupist vrea o integrare a acestor copii, fara sa prevada metodologii si mai ales resurse umane si materiale. 

• Suntem nepregatiti. E cert. Si nu doar noi in Romania. Cu exceptia profesoarei din Finlanda, care ne-a marturisit ca ea in activitatea la scoala are sprijinul a 6 asistenti, la 8 copii cu probleme, toti am realizat ca sistemul nu gaseste o solutie clara. Acesti tineri pot sa se integreze ulterior, cum am aflat de unii ca au intrat in IT si sunt independenti financiar si social, dar realitatea e ca doar putini reusesc, fara un sprijin real si constant. Nu toti ajung Nikola Tesla...
• probabil cel mai interesant, atractiv si dinamic curs de perfectionare pe care l-am parcurs. 
• inca o zi sa ma culturalizez in Belem, 

sa ajung la Casa Jose Saramago

si apoi intoarcerea la realitatea terna a scolii romanesti.

PS

• “Come to Berlin, Lucian! We need teachers!”….